Azi nu

Azi nu, nu voi scrie despre nimic din ceea ce nu-mi place. Azi nu voi incerca sa inteleg iar de ce sunt unii atat de mirati cand le spui ca Dzeu nu exista, desi avem toate motivele sa credem asta…Azi nu ma voi gandi deloc la viitor, chiar deloc, azi nu voi regreta nimic din tot ce-am trait, nu, nu, azi nu voi face nimic din toate astea.

Azi vreau doar  sa cred ca viata inseamna mai mult decat un sir de lungi asteptari. Azi vreau sa ma plictisesc si sa nu-mi para rau. Sa stau degeaba si sa nu regret timpul pierdut (pierdut in defavoarea a ce?), sa ascult aceeasi melodie pe repeat fara sa pierd sensul cuvintelor,  sa ascult zgomotul strazii fara s-l urasc….sa scriu fara sa-mi inchipui ca are vreo importanta….sa cred…fara sa vad.

Azi as vrea sa imi permit sa fiu eu. Azi. Atat. De maine voi fi cum am fost educati sa fim…supusi, dar azi nu.

NB: Evident ca am scris sub influenta…. Grasu XXL feat Guess Who-Azi nu.

*Nu e cu intentie, e cu directie…vorba cantecului.

Avem nevoie de o…eroare

Da, vedeti bine, avem nevoie nu de o minune, pentru ca stim bine cu totii ca minunile nu se (mai) intampla, ci de o eroare care sa ne faca sa realizam ca universul nu se invarte numai in jurul laptopului/pc-ului si nici nu se termina daca intr-o zi nu am facut nimic pe calculator, si aici ma  refer la noi/voi, astia impatimitii de butonat/tastat/navigat/vizionat/jucat. Nu, nu am inebunit, este vorba despre o mica si draguta eroare pe care cei de la Microsoft ar trebui sa o implementeze pentru ca, probabil, ar salva multi “soareci de retea” care nu ies din casa cu saptamanile, iar daca ies nu stiu ce e aia viata reala, nici cu ce se mananca sau daca se poate baga la bookmarks/daca are actualizarile la zi/daca detine un firewall/daca iti trebuie wireless sau daca se gasesc pe undeva instructiunile de folosire….

In sfarsit, eroarea( No life ) arata cam asa:

Si cum nu am fost eu cea inspirata cu crearea unei asemenea chestiute, gasiti aici mai multe erori funny, printre care si cea de mai sus.

Deci, de ce avem nevoie? Am avea nevoie de o astfel de… eroare!? Da? Nu? Ce credeti?

Enjoy  life!

Da!

Am reuşit, am muzică pe blog! ba, pe deasupra, treaba asta pe care am gasit-o chiar sub nasucul meu, printre widget-uri, permite chiar şi descărcarea melodiilor, dacă se doreşte. Pac-pac!doi iepuri dintr-o lovitură! Am rezolvat-o şi pe asta, mai rămâne să trec pe locul unu în zelist.Mda, mai glumeşte omu’, nu ştiu de ce draq m-am gândit tocmai la asta…

Buun, tocmai mi-am dat seama că n-am mai prea scris nimic pe-aici de vreo două zile, dar na, s-a intamplat, mi-am mai făcut încă un blog; da, ştiu! 2 e deja o cifră rotundă, dar na, asta e, m-a lovit dragostea de haiku, aşa că i-am dedicat dragostei ăsteia un blog numai al ei. Eh, mare filozofie!… Păcat că se termină şi vacanţa de Pasti, nu de alta, dar îmi plăcea starea de “ce fac mâine? nimic!, ce fac poimâine? nimic, normal! ah, ce viaţă domle, ce viaţă!”

Până una-alta ,am rămas singură acasă, deci înseamnă noapte nedormită , adică noapte albă, noapte pierdută, noapte…luuuuungă (cat o zi de post ar zice unii, insa cum eu nu le am cu marafeturi de-astea, nu pot spune, cu parere de rau stimulata…:))), urmată de o zi foarte scurtă, bineînţeles. Unde rămăsesem…ah, da…sigur o să mă bată vreo câteva gânduri la noapte, deci ceva-ceva tot voi scrie,  nu că mi-ar duce cineva dorul dacă într-o bună zi o să înceapă să se pună praful pe-aici, desigur, nici nu mă gândeam!

Pff, şi toate astea pentru că am reuşit să-mi pun muzica pe blog….Nu-i nimic, de asta mi-am facut blog: ca sa bat campii cand am eu chef!:D

*Sursa imagine

Haiku

Later-later edit:…si primele mele haiku-uri s-au dovedit a fi de fapt senryu. Macar au un nume!

Haiku.Cred ca prima data cand am auzit cuvantul asta eram prin liceu. Nu-mi aduc  aminte  bine imprejurarile, stiu doar ca mi s-a parut un cuvant foarte ciudat si foarte neromanesc, ceea ce mai tarziu s-a dovedit a fi adevarat. Pentru cei care nu stiu, haiku-ul este  un gen de poezie cu forma fixa, traditional japoneza. Nu stiu de ce mi-am amintit tocmai acum de haiku…spun tocmai de parca ar fi cine stie ce perioada acum…Anyway, ideea e  ca am vrut sa incerc si eu,si  recunosc, mi se pare si foarte simplu, e foarte probabil sa gresesc, dar asta e. Asa ca am injghebat si eu cateva haiku-uri, asa cum mi-a tunat mie, c-o fi, ca n-o fi, eu le postez, trebuie sa le scriu undeva, asa ca le scriu aici…

Dincolo de tăcere,

creştea pe calea ferată

clinchet de vise.

****

Atât de primăvară

Crapă zgribuliţi

Mugurii soarelui.

*****

Vântul schimbării

Alerga printre gânduri

Şoapte pierdute.

P.S. A-nceput sa-mi placa treaba asta cu haiku-ul….poate mai scriu…

Later edit: Rectific, ce-am scris eu ar fi “ceva ” in stil haiku, dar nu haiku. Exersam in continuare…:D

uneori

Uneori cuvintele nu ajuta. Deloc.

Uneori arunci responsabilitatea celuilalt  pentru ca tu esti neputincios.

Uneori departe e destul de aproape.

Uneori aproape nu inseamna nimic.

Uneori e in regula.

Uneori devine obisnuinta.

Uneori nu-ti dai seama de schimbare.

Uneori nu vei mai putea schimba ce ai schimbat deja. Schimbarea are propriul ei curs ce il ignora pe al tau. Intotdeauna.

Uneori nu trebuie sa regreti.

Uneori nu stii daca iti mai apartii. Uneori nu-ti pasa.

Uneori nu-ti recunosti gandurile. Uneori alearga fara tine, in detrimentul tau. Uneori nu le vrei.

Uneori le pui pe blog.

Uneori nu-ti pasa de nimeni.

P. S. Uneori nu trebuie sa intelegi totul…

Download: no-7-here-i-am.pdf

1 aprilie

…se spune ca, daca nu pacalesti pe nimeni pe 1 aprilie, tot anul, pana la viitorul 1 aprilie, tu vei fi cel pacalit. So, trebuie sa pacalesc pe cineva…Let me think, let me think….gata am gasit!

Here we go…

- incepand de maine totul va fi mai bine, poftim, daca inchizi ochii o sa vezi. See?

-ai o multime de timp sa-ti termini licenta, no hurry honey, take you time…

- vacanta de vara bate la usa, aproape ca o poti atingedaca intinzi mana…aproape…. wanna try???

- chips-urile nu dauneaza grav sanatatii si nu creeaza dependenta. numai tigarile. si drogurile.

- internetul , painea noastra cea de toate zilele, trebuie pus la regim, cica ingrasa. Beware…

- daca-ti inchizi blogul or sa-ti boceasca lipsa si mama si tata html-ului.

…gata!

P. S. Am uitat sa spun…nu cred in superstitii…

Romanul si shoping-ul

Exista  doua tipuri mari si late de vanzatori in Romania: ori prea scarbe, ori prea scai. Dupa cum puteti observa, ambele cuvinte au aceeasi radacina si acelasi efect asupra bietului cumparator:  de lehamite. Da, cuvantul potrivit este lehamite. Dar sa explicam putin terminologia folosita. Scarba este vanzatorul aerat care se uita chioras la tine cand il intrebi ceva si caruia niciodata nu-i vei ajunge cu prajina la nas, intr-atat se crede el de special,  motiv pentru care aproape ca ti-e frica sa iesi din magazin fara sa cumperi ceva pentru ca ai senzatia ca vine din urma cu parul…Scai este tipul de vanzator care urmareste discoveri cianel si a vazut si el cum stau treburile pe afara deci, cum ai intrat in magazinul lui, iti baga tot ce are el de vanzare pe gat, aducandu-ti toate  argumentele posibile, menite sa te convinga de calitatea si rentabilitatea afacerii. Iti zice el buna ziua, iti zice si la revedere, ba iti si multumeste pentru ca ai intrat in magazinul lui, dar daca nu ai cumparat nimic, la fel, grabesti pasul spre iesire …Deci, sa recapitulam: daca ai chef de cumparaturi, orice ai face, ignora mutra acra a vanzatorului, astfel ai 50% sanse sa nu te enervezi si sa nu-ti faci tot felul de scenarii despre locurile in care ti-ar placea sa-l trimiti…

Scurta fabula

Constiinta : …vezi, ti-am spus eu, pana la urma, aparentele nu inseala chiar de fiecare data. Au si ele rolul lor. So, think twice before, nu tot ce zboara se mananca…Nu creste  pe toate gardurile ce vrei tu…

Neuronul 1 (  neinformat, sta prost cu conexiunea to mothership) : Parca ziceai ca totul e ok!

Neuronul 2 (casca plictisit) : Asa e ea, vulnerabila, pune botul la orice si apoi sfarseste dezamagita. Curat, murdar!

Constiinta :…daca ai incredere in oameni intotdeauna vei sfarsi dezamagit. Eu i-am spus…n-a vrut sa ma bage in seama si-acum stau si-i ascult toate gandurile alea cacanii in dungi…

Neuronul 1: Daca n-o educi cum trebu’…Ce draq faci acolo sus, cocotata, daca nu-ti vezi de afaceri? Acum imi face mie trafic de nu mai pot uploada nimic pe sharemobile!

Neuronul 2 (nelinistit): …si mie, aseara, imi facea figuri placa de baza! Stii cat de grav e daca o ia pe coclauri! Ce mama pestelui??? Nu mai vad internet o saptamana pe urma…ca taie firul! Raman aici pustnic, cu herghelia ei de ganduri!

Neuronul 3 alias Somnorila: Mai taceti draq… ca m-ati inebunit. Nici sa dorm nu mai pot de galagia voastra…si maine daca  ma pune iar sa-i downloadez poezii de Bacovia…ma sinucid!

Neuronul 2: Mai bine te-ai culca la loc, poate faci scurt circuit si te prajesti naibii, nu de alta, dar mai intai sa-mi dai datoria aia de acu’ doua seri de la poker ca altfel…

Somnorila: Hâc..!

Constiinta: ssst, gata, hai, treceti la treaba. Licenta aia nu se scrie singura!

Toti (in cor): de-ar lua odata vacanta…

TO BE CONTINUED…

Criticilor mei

Nu am pornit acest blog cu gandul de a scrie pe gustul tuturor, de fapt nu mi-am propus sa scriu pe gustul nimanui. Scriu pentru mine…Credeam ca pana acum se stie ca in scris nu exista limite de nici un fel. Se pare ca m-am inselat. Am dreptul sa scriu  ce si cum vreau. Pot sa bat campii, pot sa nu am dreptate, pot sa fiu cat de personala sau impersonala consider eu. Asta e tot farmecul cand scrii: sa fii tu insuti, sa scrii cum iti tuna. E vorba despre tine. De aceea niciodata nu vei putea sa multumesti toti cititorii, dar asta nu inseamna ca ceea ce faci e gresit. Daca eu vreau sa-mi imaginez bibilica intr-un mod care nu corespunde realitatii, e dreptul meu s-o fac. E “literatura”, tine de imaginatie si daca imaginatia mea se simte bine cand zburda, atunci asa voi scrie… Pentru ca nu scriu ca sa fiu citita literal, scriu pentru ca asa simt sau pentru ca imi place sa ma joc cu cuvintele…Asta e ideea cand citesti un text: sa incerci sa-i descifrezi mesajul. Daca nu-l vezi tu, nu inseamna ca eu nu stiu cum arata o bibilica!!!

So…relax. Cui nu-i place sa nu citeasca. Punct!

*****

Lexi se plimba  furioasa de-a lungul si de-a latul bucatariei. El plecase cu mainile in buzunar, calm, fara ca macar sa banuiasca furtuna pe care o starnise…Ca de obicei.

Ii era mintea intunecata si  nu se putea concentra nici  macar la un singur gand din  toate cate isi strigau supararea si nemultumirea. Se aseza pe un scaun si incepu sa planga. ..dar nu putu sta locului. Trebuia sa incerce sa-si puna ordine in ganduri, sa le asculte pe toate, sa ia o decizie. Trebuie sa iau o decizie… Gandul asta o nelinistea cel mai mult…Masură incaperea aproape jumatate de ora cu aceiasi pasi mici si apasati care ii caracterizau mersul de cand era inca o copila. Si ce-o mai admira EL pentru mersul ei strengaresc si marunt, ca al unei furnicute, zicea el… Ganduri, amintiri, toate ii alergau in minte ca un carusel plin cu copii galagiosi…

Totul din ceea ce ar fi vrut să-i spuna, sa-i reproseze, sa-i explice, ii  parea ca odata spus, nu va mai suna atat de grav pe cat ar fi trebuit! De ce acum, de ce eu…? De ce, de ce, de ce??

Se opri brusc. Trebuia sa-i spuna. Cu orice pret. Deja e tarziu, deja stie ca va durea, ca il va dobori, dar trebuie sa-i spuna adevarul. Adevar pe care amandoi il stiau si pe care il ocoleau de ceva vreme…pe care il tainuiau amandoi, unul de celalalt, in speranta ca totul se va rezolva cu timpul. Dar timpul…Deja e foarte tarziu…Poate daca ar fi avut curajul sa-si recunoasca sentimentele mai devreme, acum nu i-ar mai fi fost atat de greu sa accepte ca s-a intamplat si ca…e sfarsitul. S-a sfarsit…

Can Men and Women Be Friends?

Cei mai multi spun ca nu poate exista prietenie, in adevaratul ei sens, intre o femeie si un barbat. Cei mai multi care sustin asta, sunt barbati. Bineinteles, sunt si destule femei care cred la fel. Problema, insa, nu sta in natura celui care afirma asta, ci in motivele pe care le are sa creada ca intre un barbat si o femeie nu se poate intemeia o relatie de prietenie la fel de sincera ca una intre doi reprezentanti ai aceluiasi sex. Booon, nu inteleg de ce nu s-ar putea, deci,  sunt una dintre cei care se incapataneaza sa mearga impotriva curentului.

Ma gandesc ca poate nici nu e vorba despre imposibilitatea unei astfel de prietenii, ci ca, respectivii, implicati deja intr-o relatie, nu ar suporta ca jumatatea sa-si imparta afectiunea cu un altul/alta, binecunoscute fiind efectele geloziei. Pentru ca e vorba de gelozie, nu-i asa? Acest sentiment care te face sa fierbi cand iti simti pozitia amenintata de un al treilea, fie el chiar si un amic…De ce? Bineinteles ca intre iubire si prietenie nu ar putea nimeni sa traseze o linie cu creta, ca pe trotuar…E imposibil, nu?, sa apreciezi distanta sau apropierea intre doua sentimente aproape sinonime…Si pana la urma, poate ca totul porneste de la cuvint…daca nu ar fi cuvintele, cum ai putea sa spui ca atasamentul emotional dintre o femeie si un barbat este prietenie sau iubire? Ai putea, daca gesturile te-ar trada, totusi. E o diferenta intre ceea ce simti pentru cel  caruia ii permiti sa-ti invadeze spatiul personal(…)  si intre ceea ce simti pentru cel cu care pastrezi o anumita distanta, cu care nu-ti permiti chiar orice, o diferenta care se vede, se reflecta in comportament.

Sau…daca exista atractie inseamna ca nu poate exista prietenie? De ce nu? Sau…relatiile de prietenie nu se pot baza decat pe lipsa atractiei? La fel cum in iubire e ideal sa existe atractie?C’ mon, again, de ce?

O alta problema: poate un ex sa-ti fie amic dupa ce v-ati despartit?? Aici chiar nu ma pot pronunta…pentru ca nu am incercat. Dar nu vad unde ar fi obstacolul.

Deci, cat de prieteni pot fi o femeie si un barbat fara a exista pericolul ca relatia aceasta  sa fie considerata mai mult decat o simpla amicitie??

Ludoteca

Buuun…S-ar spune ca sunt balanta, desi fie vorba intre noi, din partea mea puteam fi si fecioara sau scorpion sau mai stiu eu ce semn de-asta smecheros, pentru ca mi-e egal, deci nu cred in previziunile astrale si nici in superstitii. Asta, asa, ca intro. Ca sa fim intelesi.

Deeci…am gasit acest horoscop rautacios despre care ma mananca limba sa scriu putin…Iata cam cum arata o balanta in versiunea picanta acra (repet, o facem just for fun :->):

Balanta (23..09-22.10)
Planeta dominanta: Venus, planeta trândaviei si lascivitatii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanta are certe înclinatii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, si un înalt simt artistic, reflectat în flerul cu care-si asorteaza pantofii cu lenjeria. Plina de gratie si eleganta, umbla cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încalcare a etichetei. Se zice ca adora confortul si armonia, ceea ce în traducere libera înseamna ca este lenesa si n-are principii ferme. Despre Balanta se mai spune ca este o buna colaboratoare si sfatuitoare: în orice problema, expune câteva zeci de solutii, ca apoi sa-l lase pe celalalt sa decida. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în masura sa comenteze ar fi psihiatrul care o trateaza. În lipsa lui, se accepta si marturiile apropiatilor, adânc îngrijorati de viteza cu care-si schimba parerile si de costurile marite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimata. Cel mai de seama lucru din viata ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca sa poata fi relatate.
Meseria potrivita: agent matrimonial, arbitru, escorta, gigolo, tester de hamace, rentier.
Pizza magica: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.

Oky-doky…Si acum putina teorie.

Sa zicem ca sunt putin cam lenesa…uneori. Hmm, dar asta nu-i o trasatura  de caracter. No way! deci cade faza cu planeta dominanta.

Bibilica-animal sacru. Animal sacru? Asta-i rautaciasa buna rau. Stiti ce sunt bibilicile, nu? Picioroangele alea cu pliscu’ mare, da, da…si cu mintea-n colturi…Da,da, ati inteles voi. Asta mi-a placut.But!once again…cade:D

Next! simt artistic, fler cu lenjerie si pantofi, studiul tv…Eh, aici nu m-ati nimerit, cred c-oi fi vreo balanta de-aia mai freak…nu se leaga.Deci nu, cade si asta.

Mda, ador confortul si armonia, dar sa fim seriosi, asta mergea pusa la about me…nu-i rea deloc. Sarim peste partea cu traducere libera. Nu facem treaba de mantuiala aici, nu??

Buna sfatuitoare, bla,bla, bla, echilibru. Ash, vrei sa zici dezechilibru? Aha, da, asa ziceam si eu si tu, numa’ ca ne tratam diferit: tu la psihi’, eu acasa. Boon!

Daaa!Deprimarea, aici avem de discutat. Nu, deci nu, nu bag dulciuri in mine cu palnia cand imi iau campii, stati linistiti, si chiar daca as baga tot snur as ramane. Cum de ce? De-a dracului, de-aia.Heh, deci am mai deconstruit un mit. Stati aproape. Mai urmeaza…

Cel mai de seama lucru din viata, dragostea.  Mda, aici ai dat cu batu’n balta. Ca nu e rautacios, chiar deloc. Ei si ce? A, mai era…detalii picante, indecente. Mno, poti visa cat vrei. Tot atat iti da, poti sa repeti operatia repede, in minte.

Ha! Meseria potrivita:gigolo, alea, alea. Mda, practic ar fi imposibil, dar daca tu ai imaginatie bogata sunt sigura ca mi s-ar potrivi in fanteziile tale…

Medicamentul norocos:gelul anticelulitic. Tin sa va dezamagesc, dar nici nu stiu cum arata, nici cu ce se mananca; but… daca face pe cineva fericit, cumpar unul si-l fac cadou pestisorului meu care are tot atata nevoie de el cata am si eu. So…ne-am lamurit?

C’est tout!

P.S. Ma joc, deci exist!

Vreme trece, vreme vine…

Timp,
Incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi?
Cum
Poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari niste copii?
Azi,
In pod pitit
Sta ursuletul carn,
Ieri, mult iubit
Si,
Vrei ori nu vrei,
Anii de scoala, vad, Se duc si ei… ( Ani de liceu)

Cred ca fiecare a auzit macar o data fraza ” Ehe, bucura-te de fiecare clipa cat esti tanar, ca apoi…o sa-ti para rau ca nu ai profitat cand trebuia, dar atunci va fi prea tarziu…” sau ” Anii de liceu/facultate sunt cei mai frumosi”. Eu n-as spune chiar asa, dar cu siguranta primii 20-30 de ani vor fi cei mai frumosi ani intotdeauna…pentru fiecare dintre noi. Eu una, deja ma simt batrana. Poate e putin dur. Bine, chiar e, putin mai mult…Dar asa simt.

Mergeam pe strada si, trecand pe langa niste tarabe micute, improvizate, unde cateva babute  vindeau verdeturi, ma gandeam: “oare cum pot sta acolo in fiecare zi in frig, fara mare profit, va dati seama, si totusi sa para atat de senine, de parca scopul lor in viata ar fi asta?! Si atunci mi-a picat fisa. Ta-na-na-na…Oamenii simpli nu stau sa analizeze viata, sa o sparga in mii de bucatele ca mai apoi sa incerce sa refaca puzzle-ul, ei doar  traiesc- cu bune, cu rele. Ce s-ar intampla daca toti oamenii strazii s-ar gandi ca nu merita sa mai traiasca viata asta mizerabila cu care s-au ales? S-ar sinucide toti, nici n-ar fi prea greu, zic eu…Dar nu, ei pur si simplu continua sa astepte urmatoarea zi…

Dar noi, nu. Noi trebuie sa stim toate raspunsurile, noi trebuie sa punem toate intrebarile, noi trebuie sa cautam intotdeauna cat mai multe de ce-uri…pentru ca vrem sa stim totul, chiar daca dupa ce vom afla, stim ca ne va parea rau…E ca si cum, aflat in fata mancarii preferate, omul, in loc sa se bucure de ea, sta 20 de minute, salivand de pofta, dar totusi incapatanat sa ghiceasca condimentele…La fel e si in viata. Mereu avizi dupa raspunsuri, niciodata multumiti ca ni se da…Si timpul trece…Tic-tac! Tic-tac!Tic…

Timpul nu mai are rabdare…

Nimeni

Nimeni nu tine la nimeni

Nu crede in nimeni…

Astazi nu prea am chef sa scriu povestioare cu talc, morala si tot tacamul, asa ca va las pe voi sa meditati la nemurire ce vreti voi, in timp ce ascultati Firma cu piesa Nimeni…

P.S. iar ninge…

Download: firma-nimeni.pdf

Aberatii

Cazanul cu melancolie

Eu sunt cuvantul Trist
…chiar el!
Si-as vrea si eu o virgula, ceva
sa pot sa plang pe umarul cuiva.
Sau macar un blanc mai mare
intre mine si Exaltare
caci de cate ori o vad, plang mai tare
…fac prapad.

Atata consolare am si eu:
sunt prieten calimarii.
Cand vreau sa scap de balamuc,
ma duc la ea si…
bâldâbâc!!
©Alx