tăcere prelungă-
într-un târziu pe covor
paharul gol şi eu
tăcere prelungă-
într-un târziu pe covor
paharul gol şi eu
Mână întinsă-
prin ceaţa densă
doar crengi uscate răzbat.
Trupul femeii
în valurile mării-
luna se-ascunde în nori
Sub cerul liber
două scântei se-ngână-
stelele palide
În gura presei-
căzute fără voia lor
două castane