într-un târziu pe covor

paharul gol şi eu

prin ceaţa densă

doar crengi uscate răzbat.

în valurile mării-

luna se-ascunde în nori

două scântei se-ngână-

stelele palide

căzute fără voia lor

două castane

Parizer si Mamaliga, impreuna cu plodul lor Printul Casalot se intorceau la coliba. Atat de tare ploua incat nici macar nu-ti puteai da seama care-i el si care ea, dar asta nu are relevanta din moment ce nici daca ardea soarele nu ai fi avut mai multe sanse de reusita. ..

In sfarsit, necajiti nevoie mare de neasteptatat turnura a vremii, cei trei isi taraiau anevoie zdrentele prin baltile zoioase de pe drum… Pana si Mertanu’, calul, renuntase la idee si se pusese la somn, asa ca oamenii nostrii o luara pe jos, fara a pierde, bineinteles, ocazia de a-i tine calului un discurs cu privire la toate neamurile si dumnezeii.

Parizer: – Auzi fa! care-i a mai banoasa miserie da pa lume si a mai usoara?

Mamaliga: – …este multi miserii bre…prasadinte, popa, politai…

P. – Nu fa proasto, aestea nu ie miserii banoase. Cantatul ie!

[plodul face baloane cu mucii...]

M. – Sh sh-o sa fashem noi acu? Ca doara daca turnezi tu alta muzica, alta fel…

P. – Fa, tu nu iesti proasta di tat…da’ cum sa-i zicem fa oare la muzica asta noo?…

M. (se rasteste la plod) -Ma, cand ti-oi pocni o manea di sheie peste schinare ai sa fazi baloane pi kur!!

P.(traznit! sare, alearga inapoi la caruta, smulge maneaua si-ntr-o fuga se intoarce…)- Fa fimeie, o vez’?

M. (instantaneu, la pamant)- Nu da!

P. – Stai fa, nu shii proasta, asa are sa se zica la muzica mie: manea!!! Stii da ce?(cu mandrie)

M.(curioasa, isi face cruce)-…..

P. – Pen’ ca ie grea, lunga, si o sa prinza la tat prostu’.Da aia! Si mai stii da ce?(mangaie maneaua) Pen’ ca…pen’ ca… o sa-i sfaramesc fa cu muzica asta, stiu io!Ai sa vez’!Sa n-am parte de ghiulu’ lu Vijeliosu’ dac’ nu!

[plodul, acaparat, si-a inghitit mucii ...]

Ajunsi acasa, Parizer si cu Mamaliga, cheama pe Tornada si toarna prima manea din istorie…

Acum Parizer si Mamaliga si-au schimbat numele: el: Copilu’ di Haur; ea: Printesa di Haur…

Copilu’ di Haur: – Auzi printesa, sha  zici de asta?

M-am nascut cu sticla-n gat

sh dusmanii m-au uraaaatt,

sh-o  sa mor di tat bogat

intr-o tara de kakat, hopaa…

Printesa di Haur rade si arunca cu banii prin palat)- …di tat bogat..bogat…bogat…

[plodul isi  sufla mucii intr-o bancnota de 100 euro...]

*to be continued

1.
2.

3.

Azi vreau doar  sa cred ca viata inseamna mai mult decat un sir de lungi asteptari. Azi vreau sa ma plictisesc si sa nu-mi para rau. Sa stau degeaba si sa nu regret timpul pierdut (pierdut in defavoarea a ce?), sa ascult aceeasi melodie pe repeat fara sa pierd sensul cuvintelor,  sa ascult zgomotul strazii fara s-l urasc….sa scriu fara sa-mi inchipui ca are vreo importanta….sa cred…fara sa vad.

Azi as vrea sa imi permit sa fiu eu. Azi. Atat. De maine voi fi cum am fost educati sa fim…supusi, dar azi nu.

NB: Evident ca am scris sub influenta…. Grasu XXL feat Guess Who-Azi nu.

*Nu e cu intentie, e cu directie…vorba cantecului.

In sfarsit, eroarea( No life ) arata cam asa:

Si cum nu am fost eu cea inspirata cu crearea unei asemenea chestiute, gasiti aici mai multe erori funny, printre care si cea de mai sus.

Deci, de ce avem nevoie? Am avea nevoie de o astfel de… eroare!? Da? Nu? Ce credeti?

Enjoy  life!

…spune-se că duminică şi de sărbători nu se coase, nu se taie, nu se spală. Când eram mică auzeam aceeaşi poveste, mare tărăboi se mai făcea dacă eram surprinsă cosând sau tăind ceva, unde mai pui, colac peste pupăză, că mai şi coseam cu stânga, lucru pe care mama nu-l putea înţelege nicidecum.

1. Unde scrie? Şi dacă ar scrie, de ce? Nu are nici un sens.

2. Mă-ntreb dacă nu era mai degrabă o regulă de genul… dumincă şi de sărbători nu ne mai îmbătăm ca porcii că în rest nu ne poate opri nimeni, nu?

3. Dacă ar exista un D-zeu nu cred că s-ar uita mai chiorâş la amărâtul care spală duminica decât la ăla de fură, violează, omoară. Când îi vezi pe omuleţii ăştia cum sunt ei nişte îngeraşi când postesc înainte de sărbători şi care stau cuminţei duminica, te apucă mai mare dragul să-i urmăreşti petrecându-şi restul timpului înafara oricăror constrângeri religioase. La urma urmelor, dumnica următoare or să primească de făcut câteva mătănii şi totul o să fie şters cu buretele!

4. Şi oricum, de  păcatele astea scapi foarte uşor. Te duci la popă, chipurile te spovedeşti, ieşi uşurat că eşti iertat, poţi s-o iei de la capăt. Simplu! Că tot mi-am adus aminte, sunt aşa zişii ăia oameni credincioşi pe care i-auzi cu replici de genul: “Futu-i morţii măsii, am uitat să postesc azi!” Păi băi frate, decât să posteşti, mai bine te-grijeşti de cum vorbeşti. Exemple sunt nenumărate, nu intru în detalii.

Lumea spune că e păcat să coşi duminica, sau să speli…Întrebare: Oare nu-i mai păcat de copiii bătuţi în fiecare zi? etc, etc. Eu spun că sunt atâtea alte “păcate” care ar merita atenţia omenirii încât nu am avea zile în an pentru a le inventaria….

P.S. Am uitat-o pe cea mai haioasă: Nu fac sex pentru că e post! Wtf!!??

Buun, tocmai mi-am dat seama că n-am mai prea scris nimic pe-aici de vreo două zile, dar na, s-a intamplat, mi-am mai făcut încă un blog; da, ştiu! 2 e deja o cifră rotundă, dar na, asta e, m-a lovit dragostea de haiku, aşa că i-am dedicat dragostei ăsteia un blog numai al ei. Eh, mare filozofie!… Păcat că se termină şi vacanţa de Pasti, nu de alta, dar îmi plăcea starea de “ce fac mâine? nimic!, ce fac poimâine? nimic, normal! ah, ce viaţă domle, ce viaţă!”

Până una-alta ,am rămas singură acasă, deci înseamnă noapte nedormită , adică noapte albă, noapte pierdută, noapte…luuuuungă (cat o zi de post ar zice unii, insa cum eu nu le am cu marafeturi de-astea, nu pot spune, cu parere de rau stimulata…:))), urmată de o zi foarte scurtă, bineînţeles. Unde rămăsesem…ah, da…sigur o să mă bată vreo câteva gânduri la noapte, deci ceva-ceva tot voi scrie,  nu că mi-ar duce cineva dorul dacă într-o bună zi o să înceapă să se pună praful pe-aici, desigur, nici nu mă gândeam!

Pff, şi toate astea pentru că am reuşit să-mi pun muzica pe blog….Nu-i nimic, de asta mi-am facut blog: ca sa bat campii cand am eu chef!:D

*Sursa imagine

Later-later edit:…si primele mele haiku-uri s-au dovedit a fi de fapt senryu. Macar au un nume!

Haiku.Cred ca prima data cand am auzit cuvantul asta eram prin liceu. Nu-mi aduc  aminte  bine imprejurarile, stiu doar ca mi s-a parut un cuvant foarte ciudat si foarte neromanesc, ceea ce mai tarziu s-a dovedit a fi adevarat. Pentru cei care nu stiu, haiku-ul este  un gen de poezie cu forma fixa, traditional japoneza. Nu stiu de ce mi-am amintit tocmai acum de haiku…spun tocmai de parca ar fi cine stie ce perioada acum…Anyway, ideea e  ca am vrut sa incerc si eu,si  recunosc, mi se pare si foarte simplu, e foarte probabil sa gresesc, dar asta e. Asa ca am injghebat si eu cateva haiku-uri, asa cum mi-a tunat mie, c-o fi, ca n-o fi, eu le postez, trebuie sa le scriu undeva, asa ca le scriu aici…

Dincolo de tăcere,

creştea pe calea ferată

clinchet de vise.

****

Atât de primăvară

Crapă zgribuliţi

Mugurii soarelui.

*****

Vântul schimbării

Alerga printre gânduri

Şoapte pierdute.

P.S. A-nceput sa-mi placa treaba asta cu haiku-ul….poate mai scriu…

Later edit: Rectific, ce-am scris eu ar fi “ceva ” in stil haiku, dar nu haiku. Exersam in continuare…:D

Lupul: -…pasc…pe câmpiile agreste!

Iepuraşul: -Wow, ce spirit, ce determinare! Spune-mi, spune-mi, cum te-ai pregătit?

Lupul (mă, ăsta-i prost rău de tăt): – N-am pregătit nimic bre, dă-mi pace. De fapt, uite, cred că am în frigider 10 ouă…a, da, şi am primit şi doi cozonaci de la neamuri, poţi să-i iei tu. Mielu’ nu-mi place că nici nu l-am gustat, da’ ştiu că nu-mi place…şi dacă mă mai enervezi mult te bag pe tine la oală!

Iepuraşul: S-s-st-stai oleacă….zici că nu te-ai pregătit?? Şi-ş-şi nu-ţi place mielul?? Dar eu credeam…uite, ţi-am adus 5 ouă colorate. Ia-le, să ai şi tu…ca tot omul…

Lupul:- Du-te-n pustie! ia-ţi ouale şi lasa-mă, încerc să gândesc aici. Nu vezi că-mi scriu licenţa? Parol, te bag la oală dacă nu-mi dai pace!

Iepuraşul: -S-s-st-stai oleacă…poate te pot ajuta eu. Uite, o să te duc la biserică, poate o să-ţi revii…dacă nici mielul nu-ţi mai place…

Lupul:-…mda, şi marmota învelea ciocolata în staniol…IEŞI mă de-aici că te fac grătar!!!

Iepuraşul  (bagă coada-ntre urechi…urechile-ntre picioare…mă rog!) :- A-nebunit lupu’! a-nebunit lupu’!A-nebunit lupuuuuuu’!!!

Lupul: Iete mă la el… Iete mă la urechilă…Ce nerv, ce determinare!!! stai mă, unde fugi? ieşi numa’ oleacă, cât mă schimb şi dup-aia te duc io la o plimbare.

Iepuraşul(scoate picioarele dintre urechi…capul dintre coadă…mă rog!) : Pe bune? Pe bune? Unde mergem? Unde?

Lupul: Îi  surpriză bre, nu mă mai stresa că pun oala pe foc! Ai oleacă de răbdare.

Iepuraşul:- O surpriză ? pentru mine?fara vlaga) Hi-hi…

Lupul:- Câte ouă ziceai că ai bre? dă-le-ncoa’! Hai, dă-i drumu’ înainte. Să vezi ce plimbare-ţi fac…

Iepuraşul (cu îndoieli) : bine, dar fără surprize, da??

Lupul: Hi-hi-hi…(pregăteşte ouăle…ţinteşte, ocheşte….)Na bre, ţine! 1…2…3…4…5…ouă bre. Şi colorate încă!
Iepuraşul (fuge cu picioarele între urechi, pe bune!): A-nebunit lupuuuuuuuuuu’..!!!
Lupul:- Mare figură ăsta micu…mi-o făcut foame. Haidi pa!

The end.

*Autorul îşi rezervă dreptul  de a-şi categorisi textul.. pascal. Orice protest este binevenit întrucât oricum nu se ia în considerare, hi,hi. Paşteţi fericiţi!

Uneori arunci responsabilitatea celuilalt  pentru ca tu esti neputincios.

Uneori departe e destul de aproape.

Uneori aproape nu inseamna nimic.

Uneori e in regula.

Uneori devine obisnuinta.

Uneori nu-ti dai seama de schimbare.

Uneori nu vei mai putea schimba ce ai schimbat deja. Schimbarea are propriul ei curs ce il ignora pe al tau. Intotdeauna.

Uneori nu trebuie sa regreti.

Uneori nu stii daca iti mai apartii. Uneori nu-ti pasa.

Uneori nu-ti recunosti gandurile. Uneori alearga fara tine, in detrimentul tau. Uneori nu le vrei.

Uneori le pui pe blog.

Uneori nu-ti pasa de nimeni.

P. S. Uneori nu trebuie sa intelegi totul…

Eu spun ca… nu orice lucru tine de gust, cu toate ca multi tind sa ingramadeasca tot ce tine de preferinte in aceasta categorie,pana si religia, pana si politica…numai sa nu fie nevoiti sa-si argumenteze pozitia.

Gusturile nu se discuta?Eu spun ca daca esti o pitipoanca convinsa, cu 7 straturi de ruj pe bot, cu talangi de haur de 2 kile in urechi, cu papuci da firma, da la Niu Iorc si care se imbraca in roz de te zapaceste…si-si vopseste si potaia tot roz…gusturile intr-adevar nu se pot discuta, pentru ca exista si gust si prost-gust…iar situatia descrisa tine de prost-gust. Right?

Cel mai probabil, cliseul asta atat de comercializat pe piata romaneasca a fost inventat de vreo sotie de  senator roman fara chef de dat explicatii:

Ea 1: -Ei, si ce gladiator ti-a atras atentia astazi draga mea ?Ai pus ochii pe cineva???

Ea 2: -Credeam ca nu ma mai intrebi:trebuie sa ma crezi,  am fost realmente incantata, uimita, hipnotizata de puterea si maretia lui…Plinius!

E 1(dramatica) :-…vai, draga!!! dar ai gusturi absolut groaznice, cum ai putut sa ignori virilitatea lui Caius? Spune-mi, ce-ai vazut atat de maret la…la…la pipernicitul ala???

E 2: (se gandeste….se gandeste…enervata)-Stii ceva draga…de gustibus non disputandum!

Eu zic ca gusturile nu numai ca se discuta, ba se si disputa, iar in cazurile  fericite se mai si educa…Par example…daca din intamplare se face ca asculti manele si te dai dupa deget…ca gusturile nu se discuta, ei bine, nu faci decat sa demonstrezi de doua ori ca esti egal cu zero.

…si oricuum, cine ar putea nega ca nu tocmai gusturile, preferintele, alegerile pe care le facem nu sunt motivul tuturor barfelor?

Think about that…gusturile chiar ar trebui discutate cateodata…zic eu!