Am ajuns sa constat cu stupoare ca unii oameni traiesc si se hranesc cu frustrari de toate culorile…Acum, fiecare cu frustrarile lui, vorba aia:om care sa nu fi cunoscut necazul, nu exista. Daar, sa-ti transferi problemele personale la locul de munca, asta e chiar enervant. Mai enervant decat pentru mine trebuie sa fie pentru ei, cand realizeaza ca la un moment dat s-a umplut paharul si atunci, in neputiinciozitatea lor, isi varsa nemultumirile in jur…
De 3 ani, de cand am inceput facultatea, exista acest bibliotecar care ma scoate din sarite cu antipatia lui fata de tot si toate. Ma face sa ma intreb daca nu cumva ii face placere sa se comporte atat de antisocial. C-o fi misog…nu stiu, desi tind sa cred ca totusi, frustrarile i se trag de la faptul ca majoritatea studentilor la Litere sunt fete. Cel mai probabil, are o problema psihica. Ce fel de problema, nu stiu… Ideea e ca nicioadata nu raspunde la salut, de vorbit vorbeste de parca ar vomita iar daca e vorba sa ai nevoie de niste carti mai repede, poti sa te lingi pe bot pentru ca nu se va intampla niciodata. Nu cred sa-l fi vazut vreodata zambind pe omul asta. Sincer, cred ca nimic nu e mai jalnic decat sa-ti pierzi viata afisand o invariabila mutra acra si facand din asta un mod de a trai… Asa ca, nu uitati sa mai zambiti din cand in cand si, cel mai important, don’t worry, be happy!!!
Iata si cele cinci reguli pentru a fi fericit:
Eu una mai am de lucrat la 2 si 5…
