Singura pe strada. grabesc pasul. Fulgi reci, taiosi imi biciuie fata iar pete de lumina vaga, imprastiate pe trotuar inegal, tremura nesigure, galbui ca niste neoane vechi dintr-o cladire parasita si mai veche, facand sa para totul sinistru, ca intr-un film vechi, mut;…liniste totala, nici un latrat de caine, nici un zgomot de motor, nici urma de voci, nici un claxon, nici un sunet, nici o tresarire… pana si cersetorii sunt muti, inlemniti – nimic nu pare sa tulbure tacerea, de parca timpul s-a oprit iar eu sunt singura care nu face parte din aceasta neclintire…
Deodata, totul incepe sa huruie in jurul meu, ca o piatra care se rostogoleste distrugatoare, din varful unui munte, prin paduri, peste rauri, case, drumuri, lanuri, de parca lumea s-ar scufunda in neant. Alerg, vreau sa ma indepartez de zgomotul asurzitor, nu vreau sa inteleg nimic din ce zic oamenii care pasesc apasat alaturi de mine, pe strada; oameni carora le pot auzi tremurul dintilor, plescaitul limbii, respiratia sacadata, bataile inimii, oameni care ma zapacesc. Oameni care ma fac sa ma simt ca o pisica ratacita printre picioarele unei turme, manate de griji si nevoi, oameni… Un caine se apropie. Nu mi-e frica de caini, ii inteleg. Pe oameni nu-i pot intelege. Poate nici nu trebuie. Poate e mai bine asa. poate…
Da din coada in semn de salut. Stiu, nici astazi nu si-a gasit un om pe care sa-l iubeasca; pentru ca oamenii nu pot iubi decat ceea ce vad; si cum ar putea ei sa iubeasca un biet catelandru murdar de pe strada? Nu, nu pot. Imposibil. Pentru ca e murdar. Pentru ca nu e de rasa. Pentru nu le pasa. Pentru ca sunt prea preocupati sa vrea/sa obtina/sa aiba/sa adune cat mai mult, cat mai mult, tot mai mult, niciodata satui, niciodata multumiti, niciodata…
Maine va fi mai bine, poate…; poate chiar va iesi soarele, cine stie? si poate ca te voi intalni din nou si voi fi bucuroasa ca mi-ai fost tovaras tacut, ca altadata…
