Latest Entries »

Nota pentru mine

E prea devreme sa pot spune ca voi scrie din nou. Dar  e o provocare. Ce minunata provocare!

De dor de zbor improvizat 

uitat

de optimism

prostesc

motivat

de inocenta

de inconstienta 

de obstacole daramate

de emotii

mai dor

de pasiuni pierdute

redescoperite

amintiri vii

putin amintite.

 

de dor de cea de ieri

de vise uitate

de a fost odata

haiku

de radacini uscate

de sens 

de ani ce vor veni

amprente vremii

identitate poate? 

de regasiri neasteptate

in ceea ce va fi

 

de dor de aventura

inapoi

pentru cea de azi, de maine.

 

 

singurătate

tăcere prelungă-

într-un târziu pe covor

paharul gol şi eu

Nepăsare

Mână întinsă-

prin ceaţa densă

doar crengi uscate răzbat.

Intimidare

Trupul femeii

în valurile mării-

luna se-ascunde în nori

Contrast

Sub cerul liber

două scântei se-ngână-

stelele palide

În gura presei-

căzute fără voia lor

două castane

Nimeni nu stie cum si din ce ungher intunecos au iesit aceste emanatii toxice, manelele… Nimeni nu ne-a luminat. Sa ne luminam putin!
Totul s-a petrecut intr-o zi ploioasa de toamna cand nici macar cainii nu indrazneau sa scoata nasul  din culcusul lor.

Parizer si Mamaliga, impreuna cu plodul lor Printul Casalot se intorceau la coliba. Atat de tare ploua incat nici macar nu-ti puteai da seama care-i el si care ea, dar asta nu are relevanta din moment ce nici daca ardea soarele nu ai fi avut mai multe sanse de reusita. ..

In sfarsit, necajiti nevoie mare de neasteptatat turnura a vremii, cei trei isi taraiau anevoie zdrentele prin baltile zoioase de pe drum… Pana si Mertanu’, calul, renuntase la idee si se pusese la somn, asa ca oamenii nostrii o luara pe jos, fara a pierde, bineinteles, ocazia de a-i tine calului un discurs cu privire la toate neamurile si dumnezeii.

Parizer: – Auzi fa! care-i a mai banoasa miserie da pa lume si a mai usoara?

Mamaliga: – …este multi miserii bre…prasadinte, popa, politai…

P. – Nu fa proasto, aestea nu ie miserii banoase. Cantatul ie!

[plodul face baloane cu mucii…]

M. – Sh sh-o sa fashem noi acu? Ca doara daca turnezi tu alta muzica, alta fel…

P. – Fa, tu nu iesti proasta di tat…da’ cum sa-i zicem fa oare la muzica asta noo?…

M. (se rasteste la plod) -Ma, cand ti-oi pocni o manea di sheie peste schinare ai sa fazi baloane pi kur!!

P.(traznit! sare, alearga inapoi la caruta, smulge maneaua si-ntr-o fuga se intoarce…)- Fa fimeie, o vez’?

M. (instantaneu, la pamant)- Nu da!

P. – Stai fa, nu shii proasta, asa are sa se zica la muzica mie: manea!!! Stii da ce?(cu mandrie)

M.(curioasa, isi face cruce)-…..

P. – Pen’ ca ie grea, lunga, si o sa prinza la tat prostu’.Da aia! Si mai stii da ce?(mangaie maneaua) Pen’ ca…pen’ ca… o sa-i sfaramesc fa cu muzica asta, stiu io!Ai sa vez’!Sa n-am parte de ghiulu’ lu Vijeliosu’ dac’ nu!

[plodul, acaparat, si-a inghitit mucii …]

Ajunsi acasa, Parizer si cu Mamaliga, cheama pe Tornada si toarna prima manea din istorie…

Acum Parizer si Mamaliga si-au schimbat numele: el: Copilu’ di Haur; ea: Printesa di Haur

Copilu’ di Haur: – Auzi printesa, sha  zici de asta?

M-am nascut cu sticla-n gat

sh dusmanii m-au uraaaatt,

sh-o  sa mor di tat bogat

intr-o tara de kakat, hopaa…


Printesa di Haur:(rade si arunca cu banii prin palat)- …di tat bogat..bogat…bogat…

[plodul isi  sufla mucii intr-o bancnota de 100 euro…]

*to be continued

Simon’s cat

Scrisesem la un moment dat pe undeva ca iubesc animatiile. Ei bine, zilele astea am descoperit…Simon’s cat. Am si cui sa multumesc pentru asta, in caz ca va da peste acest post, multumessc zgriptule:)

1.
2.

3.

Azi nu

Azi nu, nu voi scrie despre nimic din ceea ce nu-mi place. Azi nu voi incerca sa inteleg iar de ce sunt unii atat de mirati cand le spui ca Dzeu nu exista, desi avem toate motivele sa credem asta…Azi nu ma voi gandi deloc la viitor, chiar deloc, azi nu voi regreta nimic din tot ce-am trait, nu, nu, azi nu voi face nimic din toate astea.

Azi vreau doar  sa cred ca viata inseamna mai mult decat un sir de lungi asteptari. Azi vreau sa ma plictisesc si sa nu-mi para rau. Sa stau degeaba si sa nu regret timpul pierdut (pierdut in defavoarea a ce?), sa ascult aceeasi melodie pe repeat fara sa pierd sensul cuvintelor,  sa ascult zgomotul strazii fara s-l urasc….sa scriu fara sa-mi inchipui ca are vreo importanta….sa cred…fara sa vad.

Azi as vrea sa imi permit sa fiu eu. Azi. Atat. De maine voi fi cum am fost educati sa fim…supusi, dar azi nu.

NB: Evident ca am scris sub influenta…. Grasu XXL feat Guess Who-Azi nu.

*Nu e cu intentie, e cu directie…vorba cantecului.

Da, vedeti bine, avem nevoie nu de o minune, pentru ca stim bine cu totii ca minunile nu se (mai) intampla, ci de o eroare care sa ne faca sa realizam ca universul nu se invarte numai in jurul laptopului/pc-ului si nici nu se termina daca intr-o zi nu am facut nimic pe calculator, si aici ma  refer la noi/voi, astia impatimitii de butonat/tastat/navigat/vizionat/jucat. Nu, nu am inebunit, este vorba despre o mica si draguta eroare pe care cei de la Microsoft ar trebui sa o implementeze pentru ca, probabil, ar salva multi “soareci de retea” care nu ies din casa cu saptamanile, iar daca ies nu stiu ce e aia viata reala, nici cu ce se mananca sau daca se poate baga la bookmarks/daca are actualizarile la zi/daca detine un firewall/daca iti trebuie wireless sau daca se gasesc pe undeva instructiunile de folosire….

In sfarsit, eroarea( No life ) arata cam asa:

Si cum nu am fost eu cea inspirata cu crearea unei asemenea chestiute, gasiti aici mai multe erori funny, printre care si cea de mai sus.

Deci, de ce avem nevoie? Am avea nevoie de o astfel de… eroare!? Da? Nu? Ce credeti?

Enjoy  life!

Astăzi despre obiceiuri băbeşti şi superstiţii de doi lei.

…spune-se că duminică şi de sărbători nu se coase, nu se taie, nu se spală. Când eram mică auzeam aceeaşi poveste, mare tărăboi se mai făcea dacă eram surprinsă cosând sau tăind ceva, unde mai pui, colac peste pupăză, că mai şi coseam cu stânga, lucru pe care mama nu-l putea înţelege nicidecum.

1. Unde scrie? Şi dacă ar scrie, de ce? Nu are nici un sens.

2. Mă-ntreb dacă nu era mai degrabă o regulă de genul… dumincă şi de sărbători nu ne mai îmbătăm ca porcii că în rest nu ne poate opri nimeni, nu?

3. Dacă ar exista un D-zeu nu cred că s-ar uita mai chiorâş la amărâtul care spală duminica decât la ăla de fură, violează, omoară. Când îi vezi pe omuleţii ăştia cum sunt ei nişte îngeraşi când postesc înainte de sărbători şi care stau cuminţei duminica, te apucă mai mare dragul să-i urmăreşti petrecându-şi restul timpului înafara oricăror constrângeri religioase. La urma urmelor, dumnica următoare or să primească de făcut câteva mătănii şi totul o să fie şters cu buretele!

4. Şi oricum, de  păcatele astea scapi foarte uşor. Te duci la popă, chipurile te spovedeşti, ieşi uşurat că eşti iertat, poţi s-o iei de la capăt. Simplu! Că tot mi-am adus aminte, sunt aşa zişii ăia oameni credincioşi pe care i-auzi cu replici de genul: “Futu-i morţii măsii, am uitat să postesc azi!” Păi băi frate, decât să posteşti, mai bine te-grijeşti de cum vorbeşti. Exemple sunt nenumărate, nu intru în detalii.

Lumea spune că e păcat să coşi duminica, sau să speli…Întrebare: Oare nu-i mai păcat de copiii bătuţi în fiecare zi? etc, etc. Eu spun că sunt atâtea alte “păcate” care ar merita atenţia omenirii încât nu am avea zile în an pentru a le inventaria….

P.S. Am uitat-o pe cea mai haioasă: Nu fac sex pentru că e post! Wtf!!??

Da!

Am reuşit, am muzică pe blog! ba, pe deasupra, treaba asta pe care am gasit-o chiar sub nasucul meu, printre widget-uri, permite chiar şi descărcarea melodiilor, dacă se doreşte. Pac-pac!doi iepuri dintr-o lovitură! Am rezolvat-o şi pe asta, mai rămâne să trec pe locul unu în zelist.Mda, mai glumeşte omu’, nu ştiu de ce draq m-am gândit tocmai la asta…

Buun, tocmai mi-am dat seama că n-am mai prea scris nimic pe-aici de vreo două zile, dar na, s-a intamplat, mi-am mai făcut încă un blog; da, ştiu! 2 e deja o cifră rotundă, dar na, asta e, m-a lovit dragostea de haiku, aşa că i-am dedicat dragostei ăsteia un blog numai al ei. Eh, mare filozofie!… Păcat că se termină şi vacanţa de Pasti, nu de alta, dar îmi plăcea starea de “ce fac mâine? nimic!, ce fac poimâine? nimic, normal! ah, ce viaţă domle, ce viaţă!”

Până una-alta ,am rămas singură acasă, deci înseamnă noapte nedormită , adică noapte albă, noapte pierdută, noapte…luuuuungă (cat o zi de post ar zice unii, insa cum eu nu le am cu marafeturi de-astea, nu pot spune, cu parere de rau stimulata…:))), urmată de o zi foarte scurtă, bineînţeles. Unde rămăsesem…ah, da…sigur o să mă bată vreo câteva gânduri la noapte, deci ceva-ceva tot voi scrie,  nu că mi-ar duce cineva dorul dacă într-o bună zi o să înceapă să se pună praful pe-aici, desigur, nici nu mă gândeam!

Pff, şi toate astea pentru că am reuşit să-mi pun muzica pe blog….Nu-i nimic, de asta mi-am facut blog: ca sa bat campii cand am eu chef!:D

*Sursa imagine

Haiku

Later-later edit:…si primele mele haiku-uri s-au dovedit a fi de fapt senryu. Macar au un nume!

Haiku.Cred ca prima data cand am auzit cuvantul asta eram prin liceu. Nu-mi aduc  aminte  bine imprejurarile, stiu doar ca mi s-a parut un cuvant foarte ciudat si foarte neromanesc, ceea ce mai tarziu s-a dovedit a fi adevarat. Pentru cei care nu stiu, haiku-ul este  un gen de poezie cu forma fixa, traditional japoneza. Nu stiu de ce mi-am amintit tocmai acum de haiku…spun tocmai de parca ar fi cine stie ce perioada acum…Anyway, ideea e  ca am vrut sa incerc si eu,si  recunosc, mi se pare si foarte simplu, e foarte probabil sa gresesc, dar asta e. Asa ca am injghebat si eu cateva haiku-uri, asa cum mi-a tunat mie, c-o fi, ca n-o fi, eu le postez, trebuie sa le scriu undeva, asa ca le scriu aici…

Dincolo de tăcere,

creştea pe calea ferată

clinchet de vise.

****

Atât de primăvară

Crapă zgribuliţi

Mugurii soarelui.

*****

Vântul schimbării

Alerga printre gânduri

Şoapte pierdute.

P.S. A-nceput sa-mi placa treaba asta cu haiku-ul….poate mai scriu…

Later edit: Rectific, ce-am scris eu ar fi “ceva ” in stil haiku, dar nu haiku. Exersam in continuare…:D

Fabula pascala

Iepuraşul: -Yeeeee, mâine e Paştele! ce faci de Paşti? cum petreci???

Lupul: -…pasc…pe câmpiile agreste!

Iepuraşul: -Wow, ce spirit, ce determinare! Spune-mi, spune-mi, cum te-ai pregătit?

Lupul (mă, ăsta-i prost rău de tăt): – N-am pregătit nimic bre, dă-mi pace. De fapt, uite, cred că am în frigider 10 ouă…a, da, şi am primit şi doi cozonaci de la neamuri, poţi să-i iei tu. Mielu’ nu-mi place că nici nu l-am gustat, da’ ştiu că nu-mi place…şi dacă mă mai enervezi mult te bag pe tine la oală!

Iepuraşul: S-s-st-stai oleacă….zici că nu te-ai pregătit?? Şi-ş-şi nu-ţi place mielul?? Dar eu credeam…uite, ţi-am adus 5 ouă colorate. Ia-le, să ai şi tu…ca tot omul…

Lupul:- Du-te-n pustie! ia-ţi ouale şi lasa-mă, încerc să gândesc aici. Nu vezi că-mi scriu licenţa? Parol, te bag la oală dacă nu-mi dai pace!

Iepuraşul: -S-s-st-stai oleacă…poate te pot ajuta eu. Uite, o să te duc la biserică, poate o să-ţi revii…dacă nici mielul nu-ţi mai place…

Lupul:-…mda, şi marmota învelea ciocolata în staniol…IEŞI mă de-aici că te fac grătar!!!

Iepuraşul  (bagă coada-ntre urechi…urechile-ntre picioare…mă rog!) :- A-nebunit lupu’! a-nebunit lupu’!A-nebunit lupuuuuuu’!!!

Lupul: Iete mă la el… Iete mă la urechilă…Ce nerv, ce determinare!!! stai mă, unde fugi? ieşi numa’ oleacă, cât mă schimb şi dup-aia te duc io la o plimbare.

Iepuraşul(scoate picioarele dintre urechi…capul dintre coadă…mă rog!) : Pe bune? Pe bune? Unde mergem? Unde?

Lupul: Îi  surpriză bre, nu mă mai stresa că pun oala pe foc! Ai oleacă de răbdare.

Iepuraşul:- O surpriză ? pentru mine?fara vlaga) Hi-hi…

Lupul:- Câte ouă ziceai că ai bre? dă-le-ncoa’! Hai, dă-i drumu’ înainte. Să vezi ce plimbare-ţi fac…

Iepuraşul (cu îndoieli) : bine, dar fără surprize, da??

Lupul: Hi-hi-hi…(pregăteşte ouăle…ţinteşte, ocheşte….)Na bre, ţine! 1…2…3…4…5…ouă bre. Şi colorate încă!
Iepuraşul (fuge cu picioarele între urechi, pe bune!): A-nebunit lupuuuuuuuuuu’..!!!
Lupul:- Mare figură ăsta micu…mi-o făcut foame. Haidi pa!

The end.

*Autorul îşi rezervă dreptul  de a-şi categorisi textul.. pascal. Orice protest este binevenit întrucât oricum nu se ia în considerare, hi,hi. Paşteţi fericiţi!